Subjective (De)Constructions

Complexitatea lucrărilor și o continuă luare de poziție critică în privința aspectelor sociopolitice formează firul roșu al celei de-a doua expoziții a Marilenei Preda Sânc la Gaep, ce reflectă angajamentul galeriei de a prezenta practici care au contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea discursului artistic în regiune. Marilena Preda Sânc, activă la nivel internațional din prima jumătate a anilor ’80, a fost prezentă în numeroase expoziții de grup și personale din regiune și nu numai. Această nouă expoziție de la Gaep își propune să prezinte perspectiva angajată a artistei prin lucrările ei istorice din anii ’80 și ’90. Multe dintre aceste lucrări — realizate în mediul picturii, al colajului, al fotografiei, al videoului sau al performance-ului filmat — au fost create în contexte sociale și politice specifice, care exprimă, la rândul lor, condiții de producții specifice. 

Punctul central al așa-numitelor practici artistice angajate îl reprezintă întotdeauna „alteritatea” față de imaginea mediilor dominante, ceea ce deschide posibilitatea unei reflecții critice necesare asupra societății. Acest lucru este valabil și pentru prezenta expoziție, care caută să evidențieze principiile formale și conceptuale fundamentale ale artistei prin intermediul lucrărilor pe care le-a creat în deceniile amintite și să le pună în legătură cu discursurile consacrate, în special identitatea de gen și feminismul. De subliniat este elementul de non-tangibil, nu atât în relație cu materialitatea mediului artistic ca atare, cât mai degrabă cu faptul că angajamentul artistei există și se manifestă dincolo de „mediile protetice” precum pictura, fotografia și colajul. Acest angajament se bazează în mare măsură pe corpul artistei, pe acțiuni și pe gândirea ei critică. Într-o manieră mai puțin evidentă, el se întrezărește în reflecția asupra spațiului înconjurător în care artista își poziționează acțiunile — indiferent dacă tematizează spațiul personal, așa cum se întâmplă în primele etape ale practicii sale, care explorează relația dintre obiect, subiect și spațiu prin pictură și lucrări pe hârtie într-un mod aproape sculptural, sau dacă este vorba mai degrabă despre o examinare performativă a identității de gen și a transferurilor sociale din anumite ideologii, așa cum se întâmplă mai târziu.

Expoziția definește poziția Marilenei Preda Sânc ca artistă și este, totodată, o reflectare directă a stării lumii și o narațiune despre valori sociale disparate născute din relațiile din societatea contemporană. Preda Sânc nu este un observator pasiv, ci un subiect social și politic care se defineșteîn raport cu ceea ce se întâmplă în jur; în același timp, activitatea ei chestionează acest spațiu. Nu-i vorba atât despre granițe fizice și capacități, cât despre stabilirea unui spațiu posibil pentru acțiune socială și politică. Lucrările și proiectele artistei îi provoacă în mod continuu pe privitori să confrunte realitățile peisajului sociopolitic, dar totodată transmit punctul de vedere al artistei, niciodată detașată. Astfel, lucrările indică în mod precis o atitudine personală fermă față de problematica abordată de artistă. Interesul constant față de procesele sociale și felul în care acest lucru este fundamentat în formă dovedesc că lucrările ei istorice, apreciate încă de la momentul realizării lor, își păstrează relevanța astăzi. La prima vedere, lucrările și proiectele din expoziția Subjective (De)Constructions pot părea provocatoare, dar o privire mai atentă dezvăluie o sensibilitate profundă care articulează realitatea socială într-o manieră directă și cuprinzătoare.

Text de Tevž Logar, curator