Repeat After Me

„Numesc dispozitiv tot ceea ce, într-un fel sau altul, are capacitatea de a capta, captura, orienta, determina, intercepta, modela, de a controla și de a asigura gesturile, conduitele, opiniile şi discursurile ființelor vii.”

– Giorgio Agamben: What is an Apparatus?

În ultimii doi ani, Damir Očko a produs un corp vast de lucrări, constând în filme, obiecte, instalații, poezie și lucrări pe hârtie, printre care colaje și partituri muzicale grafice – expresii ale interesului artistului față de explorarea potențialului poetic și politic prin plasarea corpului uman în centrul unei imagini caleidoscopice, ce reflectă poziții de putere, fragilitate sau violență și relaționarea acestora cu moduri de reprezentare.

Prima expoziție personală a artistului în România, Repeat After Me, ce se desfășoară pe ambele etaje ale galeriei, este concepută ca o amplă și captivantă panoramă și reprezintă una dintre cele mai cuprinzătoare prezentări ale lucrărilor lui Damir Očko de până acum, o adevărată incursiune în practica sa artistică.

Expoziția adaugă o nouă fațetă unor idei și concepte explorate în expoziții anterioare, precum Studies on Shivering: The Third Degree, proiectul cu care Damir Očko a reprezentat Croația la Bienala de la Veneția 2015. Ea reunește cele mai recente filme ale artistului – patru lucrări majore, realizate începând cu 2012: We saw nothing but the uniform blue of the Sky (2012), Spring (2012), TK (2014) și The Third Degree (2015) –, prezentate ca instalații în spațiul de la subsol.

Filmele sunt puse în dialog cu o serie de lucrări interconectate, mai noi sau mai mai vechi, expuse la etaj. Astfel, cadrele estetice, conceptuale şi formale ale practicii lui Damir Očko, ce sunt modelate în principal în jurul poziţiei centrale a unei lucrări bazate pe imagini în mișcare, pot fi descoperite complet în spațiul galeriei, iar publicul este invitat să le exploreze și să stabilească noi conexiuni.

Fiecare film urmărește o narațiune fragmentată, un dialog între limbajul filmic și cel poetic, ca o arhitectură de imagini parțial conectate, texte și contexte, fluiditate a limbajului, mișcări de cameră și proceduri cinematografice. La etaj, expunerea se structurează în jurul unor lucrări vizuale, textuale și auditive, izvorâte din conceptele prezente și în filme, ca și când pielea de pe filme ar fi îndepărtată. Colajele se bazează pe fundalul fotografic al unor imagini precum fotografii din timpul producției sau cadre din filme, asupra cărora artistul intervine cu un strat de forme abstracte minimaliste.

Damir Očko le oferă adesea observatorilor și vizitatorilor rolul de exploratori care descoperă multiplele straturi ale lucrărilor sale, fie intuitiv, fie rațional. De aceea, spunând Repeat After Me, artistul performează un act de vorbire, invitându-ne să-l urmăm în expoziția prin care pornește într-o călătorie. Prin traseul pe care-l parcurgem prin expoziție, ajungem, de fapt, să răspundem solicitării sale din titlu. Actul de vorbire Repeat After Me implică o performativitate înscrisă în teatralitatea expunerii. Prezentarea meticuloasă gândită de Damir Očko transformă spațiul galeriei într-un instrument, un dispozitiv de (dez)orientare și de modelare a unei dramaturgii a expoziției, atât în privința spațiului fizic pe care îl ocupă, cât și a celui discursiv.

Text de Branka Benčić, curator