New Year’s Dissections

„Cum poate cineva să fure o sumă atât de mare de bani dintr-o ţară atât de mică?”, a întrebat retoric șeful delegaţiei UE la Chișinău, referindu-se la miliardul de dolari furat din băncile moldovene, adică 15% din PIB-ul ţării – o operaţiune demascată la finalul lui 2014, după doi ani de sustrageri de capital prin scheme complexe și supranumită „jaful secolului”.

La 25 de ani după ce a devenit un stat independent, Moldova este divizată între ambiţiile sale de aderare la UE și guvernele pro-ruse; sute de mii de cetăţeni moldoveni lucrează în străinătate, din Moscova și Atena până în Milano și Londra; ţara și-a câștigat o faimă pentru produsele sale agricole, dar este în continuare una dintre cele mai sărace economii europene, în timp ce Chișinăul, în ciuda potenţialului său de loc aflat la răscrucea unor imperii, rămâne un oraș dificil de pronunţat, după cum ar spune Pavel Brăila.

„Cum arată un miliard de dolari?”, ar întreba retoric mulţi locuitori ai Moldovei. Pavel Brăila a decis să sublinieze caracterul abstract al acestei imagini prin redarea ei într-o serie de serigrafii, fiecare dintre ele descriind miliardul în diversele bancnote ce formează sistemul monetar al Moldovei. Spre deosebire de agenţia Kroll, angajată de guvernul ţării să dea de urma banilor furaţi și a celor implicaţi în jaf, Pavel Brăila știe deja că mecanismul din spatele operaţiunii este foarte complex, intangibil și plin de culoare în același timp, astfel că serigrafiile sale recurg la tipurile iconice de reprezentare din arta conceptuală: imaginaţi-vă banii, uitaţi-vă la ei, număraţi-i. Dacă puteţi, firește…

Multe dintre lucrările lui Pavel Brăila sunt inspirate de Moldova și Chișinău și sunt dedicate lor. El este unul dintre puţinii artiști care reușesc să vorbească despre o naţiune fără să eșueze în naţionalism, să evoce un stil de viață fără lamentaţii nostalgice, să creeze ode fără să se transforme într-un bard al statului. În New Year’s Dissections, expoziţia sa personală ce se deschide la București chiar de Anul Nou pe rit vechi, artistul folosește ocazia oferită de începutul de an pentru a reflecta asupra unui trecut guvernat de vechile obiceiuri și asupra unui viitor ce pare tot mai nesigur. Reflecţiile sale sunt însă pline de ironie: în spaţiul expoziţional suntem întâmpinaţi de portretul unui gangster transformat în erou revoluţionar și numărăm banii jefuiţi de politicieni transformaţi în hoţi de bănci, în timp ce pășim pe straturi groase de confetti și sărbătorim o Moldovă care se întoarce când spre Est, când spre Vest, când spre Est, când spre Vest. 

Așa cum mașina de scris din noua lucrare video a artistului ne amintește de alfabetele diferite folosite în funcţie de împrejurările politice, așa cum locuitorii Chișinăului din lucrarea video ce dă titlul expoziţiei sărbătoresc Anul Nou atât după ora Moscovei, cât și după ora Moldovei, nu mai știm dacă este prea devreme sau prea târziu, cine este întârziat și cine are de recuperat, ce este istoria și ce este repetiţia, ce tradiţie ar trebui păstrată și care devine oprimantă. Pavel Brăila înregistrează tocmai aceste oscilaţii. Până când se va produce o schimbare mai mare, el urmărește schimbările mici, iar expunerea lor dezvăluie nu doar portretul unei ţări și al unei epoci, ci și o serie de capsule ale timpului, pe care ar fi bine să le luăm cu noi în acest nou an ce a început deja de 13 zile…

Text de Raluca Voinea, curator