Écoute, listen, ascultă

Ștefania Becheanu este pictoriță. Pictează peisaje sonore. Lucrările ei nu mai sunt realizate pe o pânză întinsă pe un șasiu, ele au devenit invizibile și invadează imaterial spațiul expozițional. Tehnica ei este picturală, culorile sonore se suprapun, straturile acustice sunt sculptate, gestualitatea artistică și seminală ale pictoriței persistă, însă un software înlocuiește pensula. Materia sa este vie și vibrantă: sunete brute captate în orașe și în natură, în viața sa cotidiană sau în călătorii.

Ștefania Becheanu lucrează materia, creează o dramaturgie, o pictură sonoră pe care o prezintă ascultării vizitatorilor. Peisajul sonor este expus în tehnica de multidifuzare, sunetul spațializat invadează spațiul, înfășurând vizitatorul-ascultător. Poziționarea lucrărilor invită la rătăcire, la căutarea sunetelor, la percepția spațiului și la resimțirea vibrațiilor, care se agață de ureche, ating pielea, produc amintiri auditive, solicită simțurile și generează o imagine.

Sunetele trec de la o intimitate la alta, de la artistă la auditor. Există atâtea peisaje sonore câți ascultători există.

Text de Nathalie Filser, curator

N.F.: Cum ai trecut de la pictură la sunet?

Ș.B.: Ca artist, am căutat mediul care să îmi permită să mă exprim cel mai bine și am descoperit că sunetul mi se potrivește. În Atelierul de cercetare sonoră (Atelier de Recherche Sonore – ARS) al École Supérieure de Lorraine din Metz am fost inițiată în arta sonoră ca mediu de Eleonore Bak, artistă a sunetului care mi-a transmis pasiunea și abilitățile sale. Universul artei sonore este atât de vast și de bogat, încât am avut ocazia să întâlnesc și să colaborez cu artiști, dar și cu ingineri, arhitecți, cercetători ai sunetului în laboratoare. Toate aceste contacte au fost stimulative, grație lor mi-am dezvoltat practica, bazându-mă pe experiența mea cu imaginile ce reprezintă sunetul. Sunetul generează un sentiment direct, palpabil și material. Sunetul material este conectat cu trupul. Sunetul generează vibrații, pot simți, aproape atinge acele vibrații – materiale ce le simt în corp. Ascultarea cauzează acest stadiu al percepției, ascultatul condiționează simțirea acestor vibrații.

N.F.: Ai putea vorbi mai în detaliu despre colaborarea ta cu inginerii?

Ș.B.: În primul rând, aș vrea să menționez întâlnirea cu inginerii de la laboratorul CRESSON (Le Centre de Recherche sur l’Espace Sonore et l’environnement urbain), din Grenoble. Este un centru de cercetare axat pe spațiul sonor și mediul urban. Problemele atmosferei arhitecturale și ale urbanității m-au preocupat de când am început să captez sunetul în orașe sau în natură, sunet brut și direct preluat din împrejurimi. Dialogurile și workshop-urile alături de ingineri au fost fundamentale pentru practica mea. Cea de-a doua experiență despre care aș dori să discut este cea alături de inginerii de la Supélec, o școală franceză foarte bună, parteneră a ARS, al cărei campus din Metz urmează o direcție de cercetare asupra sunetului holofonic. Spațializarea sunetului a fost fundamentală pentru difuzarea lucrărilor mele. În aceste laboratoare am putut să-mi aud peisajele sonore la 78 de boxe.

Ștefania Becheanu în conversație cu Nathalie Filser, septembrie 2015