Abstract Matters

În ultimii ani, în cele mai diferite anotimpuri și momente ale zilei, Mircea Stănescu a fotografiat New York-ul. Fotografiile au un stil grafic curat, au normalitate, au memorie. Dar sunt revendicative. Poduri, scări, pontoane – elemente uzuale de legatură. De trecere. Asemenea orașului, revendică legatura, revendică trecerea. Sunt însoțite mereu de o explicaţie scrisă, tehnică și poetică în acelaşi timp.

New York-ul este un spațiu inepuizabil. Mircea Stănescu foloseşte o grilă abstractă și îl transformă în realitate personală. Există mereu un sens al energiei și foarte multă vulnerabilitate. În New York o necesitate intuitivă obligă imaginea să devină realitate. Mircea Stănescu îi oferă protecție certă.

„Abstractul, în realitatea la care ai acces, nu e unul care să te încurajeze, ci unul care ți se împotrivește instinctiv, încercând să acopere comuniunea și complicitatea lui cu contrastul fotografic protector. Maleabil, alunecos și profund duplicitar, abstractul își are propriile capricii imagistice, ce vânează griurile unul după altul, până la extincție.

O legătură ce nu trebuie subestimată este cea dintre abstract și alienare, dintre atitudine și ambiguitate, în care realitatea selectată rămâne doar un reflex condiționat al conștiinței duplicitare. Trecând peste «psihologia descriptivă», peste desenul îndoielii, al lipsei de încredere și al jocului de-a ambiguitatea, călătoria către abstract ține de plasticitatea și dispoziţia eidetică a autorului, ce testează, încă o dată, «negocierea subtilă» dintre artă, ficțiune și realitate.

Abstractul, o noțiune cu o alotropie unică, a cărei traducere rămâne doar un deziderat.”

— Mircea Stănescu