Vlatka Horvat

„În lucrările mele recente – realizate într-o varietate de medii, de la sculptură, instalație, colaj și desen, la performance, fotografie și proiecte cu text – m-au interesat chestiunea prezenței și posibilitățile și problematicile ocupării spațiului. Presupunând adesea gesturi de rearanjare și reconfigurare, atât a spațiului însuși, cât și a relațiilor spațiale și sociale, lucrările tind să examineze raporturile precare și deseori conflctuale dintre corpuri, obiecte, materiale, spațiul construit și peisaj. Cercetarea mea asupra limitărilor și posibilităților cadrelor fizice și reprezentaționale se desfășoară la scări diferite și în forme diferite: de la imagini și obiecte bi sau tridimensionale de perete, la proiecte mai mari, precum instalații de mărimea unei camere. În centrul celor din urmă se află aranjamente sculpturale diverse, dar înrudite, realizate din materiale găsite, comune – reziduuri ale vieții urbane și industriale, precum și resturi și rămășițe de la proiectele mele anterioare. Aceste instalații tind să implice intervenții discrete asupra elementelor spațiului construit, prin încercarea de a oglindi, reflecta sau repeta anumite

caracteristici ale spațiului pe care-l ocupă și prin folosirea deliberată a unor materiale ieftine, neadecvate, precum carton, hârtie, burete, mici bucăți de lemn, sfoară și bandă adezivă.

Implicând gesturi simple, ca tăierea și împăturirea, dezasamblarea și repararea, așezarea într-un teanc, înclinarea și suprapunerea, lucrările se axează adesea pe retrasarea marginilor și granițelor, aducând la suprafață relația dinamică dintre centrul unui spațiu, obiect sau imagine, pe de o parte, și marginile sau zonele sale periferice, pe de altă parte. Prin îndreptarea atenției privitorilor către posibiltățile acțiunii periferice și către limitele codurilor referențiale, proiectele mele propun deseori nu doar o reconfigurare a unor imagini și obiecte dintr-un domeniu de activitate, ci și o reconfigurare a cadrelor și contextelor în care aceste imagini și obiecte pot fi interpretate.

Multe dintre proiectele mele sunt organizate în jurul unui set de restricții autoimpuse, al unui cadru de lucru guvernat de reguli, în interiorul căruia se desfășoară activitățile. Astfel lucrările se articulează ca o serie de încercări de a ocoli sau de a mă confrunta cu restricțiile date, de a găsi soluții respectând cadrul de lucru stabilit. Faptul că opțiunile propuse pentru fiecare problemă sunt potențial nelimitate ca număr și nerezolvate le poziționează ca o serie de exemple, o taxonomie de posibilități, un catalog de moduri multiple de a face același lucru. Manifestate adesea ca «versiuni», corpul, obiectele și materialele din practica mea tind să fie tratate ca propuneri vulnerabile, prinse în procesele dinamice de multiplicare și fragmentare a lor.”