Răzvan Anton

„Printre cele câteva expoziții care în perioada octombrie-noiembrie 2020 au reușit să învingă problematicul context pandemic se află Studies of Gaze, excelenta propunere a galeriei GAEP din București, care reunește o serie de heliografii și lucrări video inspirate de arhiva de fotografii Minerva (a ziarelor clujene Făclia și Igazsag). Răzvan Anton, autorul proiectului, cunoscut pentru implicarea sa în digitalizarea și promovarea arhivei clujene, propune aici o cercetare dincolo de domeniul strict al practicii vizuale, un meta sau pata discurs (vezi pata-fizica lui Alfred Jarry ce ia naștere pe teritoriul de graniță dintre știință și poezie, acolo unde arta reușește să acceseze adevărul iar știința devine critică și auto-ironică) interesat de noi tipuri de funcții, interpretări și moduri de a privi asociate artei contemporane. Ceea ce la o primă vedere apare ca un joc (estetic impecabil) de revizitare a unei arhive istorice, o re-construcție a unor fotografii printr-un proces ce combină manualitatea cu folosirea tehnologiei, se dovedește a fi o relevantă cercetare cu multiple layere și chei de interpretare, centrată în jurul repoziționării desenului față de gravură și fotografie (vezi statutul ultimele două de tehnologii de reproducere afirmate ulterior ca arte) în era recentă a prefixelor post (postmodernism, postfeminism, postumanism, postfotografie, postcinema).”

Unul dintre cei implicați în digitalizarea imaginilor din Arhiva de Fotografie de Presă Minerva, salvată de la dispariție, Răzvan Anton a început să lucreze ca artist cu aceste fotografii în 2015, fără să-și propună, de fapt, asta. “N-a fost un plan. Eram direct interesat de conținutul Arhivei, nu pentru că erau fotografii din perioada Ceaușescu, ci pentru că erau fotografii din Cluj, dintr-un trecut foarte recent. Am început să lucrez cu ele după ce m-am uitat multe luni la imagini. Primele au fost niște desene de observație, care nu aveau nicio relevanță și pe care le-am pus deoparte. Încercam să ajung la mediul fotografiei prin desen și selectam două teme, locul de muncă și reuniunile politice, pentru că acestea reveneau cel mai des în Arhivă. Desenam cu un marker pe tot felul de hârtii și lăsam markerul să treacă prin hârtie pentru ca desenul să devină o imagine imprimată. Creând aceste instantanee și lucrând cu ele o perioadă, m-am dus mai departe spre mediul fotografiei, spre clișeu, spre matriță, și așa am ajuns la o modalitate de developare lentă. Lucrările [mele] încep prin hașurarea unor foi de hârtie cu pix albastru. Apoi, imaginile din Arhivă sunt prelucrate și imprimate pe folii transparente și ulterior sunt aplicate peste aceste hârtii hașurate și sunt expuse la soare timp de două-trei săptămâni până la două luni.”

“Practica mea artistică s-a schimbat lucrând cu Arhiva [de Fotografie de Presă Minerva]. Fac lucruri pe care nu le făceam acum patru ani, de exemplu. Modul de lucru s-a schimbat, la fel și modul de a privi imaginea. Am început să dezvolt procese de developare lentă a imaginilor, să lucrez mai mult cu clișeele, să le reimprim, să folosesc timpul pentru a le developa. (…) Pe lângă lucrările pe hârtie, în expoziție [Objects in the Mirror Are Closer Than They Appear] sunt câteva materiale video create cu ajutorul unor oglinzi gravate, cu care încerc să captez soarele. Toate aceste lucrări sunt, de fapt, încercări de a capta și de a înregistra lumina soarelui și timpul.”