Răzvan Anton

Works

Răzvan Anton

„Lucrez cu desenul și memoria. Desenul este pentru mine cel mai direct traseu către imagine. Memoria nu este subiectul, ci mediul, iar desenul reprezintă o alegere conștientă a unui mediu dincolo de medii, un limbaj care reușește să țină la distanță normele lumii artistice. Este o cercetare continuă și deschisă care eludează concluziile. Desenul este un proces care lasă urme, urme ale procesului de gândire, iar imaginea este proba. Durata petrecută gândind și observând este și durata petrecută desenând. Urma, traseul și imaginea aparțin acestui proces vizibil al construcției sensului. Este o cale nesigură și imprecisă menită să schimbe, să consolideze sau să contrazică ceea ce cunoaștem. Este peisajul unei geografii schimbătoare unde elementele istorice, politice și personale orbitează fără întrerupere în căutarea unei stări de echilibru.”

CV

Născut în 1980, trăiește și lucrează în Cluj (RO)

STUDII

2003

Diplomă de licență, Universitatea de Artă și Design, Cluj (RO) 

2005  

Diplomă de master, Universitatea de Artă și Design, Cluj (RO)

2008

Diplomă de master, Camberwell College of Arts, University of the Arts, Londra (UK)

EXPOZIȚII (SELECȚIE)

2020

‘Studies of Gaze’, Gaep, București (RO)

2019

‘Utopias’, Motorenhalle/riesa efau, Dresda (DE)

‘Too Young for Memories’, ElectroPutere Gallery, Craiova (RO)

‘Bridges’, Casa Tranzit, Cluj (RO)

‘The collective gaze: samples of something that concerns us all’, co-curator cu Mihai Iepure-Gorski, Pilot, Fabrica de Pensule, Cluj (RO)

‘Contentious Objects/Ashamed Subjects’, Politecnico di Milano, Galleria del Progetto, Milano (IT)

2018

‘…but we brought it back…: Objects, Paths, Stories’, Casa de lângă sinagogă, Mediaș (RO)

See more

‘Objects in the Mirror Are Closer Than They Appear’, Gaep (ex-EASTWARDS PROSPECTUS), București (RO)

2017

‘Les colosses aux mains d’argile’, EESI – École européenne supérieure de l’image, Poitiers (FR)

‘Life a User’s Manual’, Art Encounters, Timișoara (RO)

‘Message in a Bottle’, Walk and Talk Art Festival, Azore (PT)

‘Seeing Ourselves Sensing’, Gaep (ex-EASTWARDS PROSPECTUS), București (RO)

2016

‘The Factory of Facts and Other (Unspoken) Stories’, Domino, Cluj (RO)

’The Most Beautiful Books from Romania’, Galeria Plan B, Cluj (RO)

‘Esthetics of Learning’, The University of the Arts, Philadelphia (SUA)

2015

‘Mnemonics’ (solo show), Gaep (ex-EASTWARDS PROSPECTUS), București (RO)

‘Where Have You Worked?’, Casa Tranzit, Cluj (RO)

REZIDENȚE

2018 

Artist în rezidență la MuseumsQuartier, Viena (AT)

2016-2018 

Artist în rezidență la Casa de lângă Sinagogă, Mediaș (RO), proiectul TRACES (Absence as Heritage)

CARTE DE ARTIST

2015

Twenty Ways to Load Guns, editată de Ciprian Mureșan și Corina Bucea

Press

„Printre cele câteva expoziții care în perioada octombrie-noiembrie 2020 au reușit să învingă problematicul context pandemic se află Studies of Gaze, excelenta propunere a galeriei GAEP din București, care reunește o serie de heliografii și lucrări video inspirate de arhiva de fotografii Minerva (a ziarelor clujene Făclia și Igazsag). Răzvan Anton, autorul proiectului, cunoscut pentru implicarea sa în digitalizarea și promovarea arhivei clujene, propune aici o cercetare dincolo de domeniul strict al practicii vizuale, un meta sau pata discurs (vezi pata-fizica lui Alfred Jarry ce ia naștere pe teritoriul de graniță dintre știință și poezie, acolo unde arta reușește să acceseze adevărul iar știința devine critică și auto-ironică) interesat de noi tipuri de funcții, interpretări și moduri de a privi asociate artei contemporane. Ceea ce la o primă vedere apare ca un joc (estetic impecabil) de revizitare a unei arhive istorice, o re-construcție a unor fotografii printr-un proces ce combină manualitatea cu folosirea tehnologiei, se dovedește a fi o relevantă cercetare cu multiple layere și chei de interpretare, centrată în jurul repoziționării desenului față de gravură și fotografie (vezi statutul ultimele două de tehnologii de reproducere afirmate ulterior ca arte) în era recentă a prefixelor post (postmodernism, postfeminism, postumanism, postfotografie, postcinema).”
Unul dintre cei implicați în digitalizarea imaginilor din Arhiva de Fotografie de Presă Minerva, salvată de la dispariție, Răzvan Anton a început să lucreze ca artist cu aceste fotografii în 2015, fără să-și propună, de fapt, asta. “N-a fost un plan. Eram direct interesat de conținutul Arhivei, nu pentru că erau fotografii din perioada Ceaușescu, ci pentru că erau fotografii din Cluj, dintr-un trecut foarte recent. Am început să lucrez cu ele după ce m-am uitat multe luni la imagini. Primele au fost niște desene de observație, care nu aveau nicio relevanță și pe care le-am pus deoparte. Încercam să ajung la mediul fotografiei prin desen și selectam două teme, locul de muncă și reuniunile politice, pentru că acestea reveneau cel mai des în Arhivă. Desenam cu un marker pe tot felul de hârtii și lăsam markerul să treacă prin hârtie pentru ca desenul să devină o imagine imprimată. Creând aceste instantanee și lucrând cu ele o perioadă, m-am dus mai departe spre mediul fotografiei, spre clișeu, spre matriță, și așa am ajuns la o modalitate de developare lentă. Lucrările [mele] încep prin hașurarea unor foi de hârtie cu pix albastru. Apoi, imaginile din Arhivă sunt prelucrate și imprimate pe folii transparente și ulterior sunt aplicate peste aceste hârtii hașurate și sunt expuse la soare timp de două-trei săptămâni până la două luni.”
“Practica mea artistică s-a schimbat lucrând cu Arhiva [de Fotografie de Presă Minerva]. Fac lucruri pe care nu le făceam acum patru ani, de exemplu. Modul de lucru s-a schimbat, la fel și modul de a privi imaginea. Am început să dezvolt procese de developare lentă a imaginilor, să lucrez mai mult cu clișeele, să le reimprim, să folosesc timpul pentru a le developa. (…) Pe lângă lucrările pe hârtie, în expoziție [Objects in the Mirror Are Closer Than They Appear] sunt câteva materiale video create cu ajutorul unor oglinzi gravate, cu care încerc să captez soarele. Toate aceste lucrări sunt, de fapt, încercări de a capta și de a înregistra lumina soarelui și timpul.”
“Salvată de la gunoi, o arhivă uriașă de fotografie din perioada comunistă devine subiectul unei investigații artistice despre timp și memorie. (…) Între Răzvan Anton și Dénes Miklósi a existat un consens de la început: nu i-a interesat cât de frumoase sau spectaculoase sunt pozele din Arhiva Minerva. Și nici nu a fost o reglare de conturi cu trecutul: «Ne-am uitat la ele cum se uită un cercetător la o descoperire», spune Anton. «Încercând să-i găsească toți parametrii. Să o folosească drept mărturie sau probă. Să citească imaginea, pe cât se poate, deconectată de contextul ideologic. Ca o mărturie antropologică, de fapt.”

Exhibitions