Ignacio Uriarte

„Când am demisionat din ultimul meu job administrativ pentru a lucra doar ca artist, mi-am dat seama că libertatea proaspăt câștigată implică o mare responsabilitate. Nu doream absolut deloc să abuzez de artă pentru eliberarea mea personală, ceea ce m-ar fi transformat într-un artist-clișeu (rebel și marginal). Dimpotrivă, am hotărât să rămân în realitatea mea «mic-burgheză» pentru a o explora din interior, folosindu-mă de cunoștințele acumulate de-a lungul anilor. Acesta este motivul pentru care nu am încetat să folosesc aceleași instrumente și metode, similare cu cele ale oricărui angajat dintr-un birou, lucrând după o rutină și având rutina ca interes principal. 

Pentru mine, punctul de pornire îl reprezintă micile momente creative din rutina de birou, care au, în general, un minuscul element «artistic» în ele. De exemplu: când mâzgălim ceva în timpul unei conversații telefonice sau când rupem o pagină dintr-un caiet, creăm mici picturi și sculpturi. Repetiția sistematică a acestor activități, în conformitate cu reguli predefinite, le transformă în meta-rutine, în rematerializări ale mitului lui Sisif. Singura diferență este că piesele rezultate înregistrează în detaliu munca metodică și repetitivă necesară pentru producerea lor. Astfel rutina supraviețuiește, iar publicul o poate sesiza și recrea mental. 

Din punct de vedere estetic, lucrările mele conțin trimiteri clare la arta conceptuală și minimalismul anilor ’60 și ’70. În acea perioadă, dematerializarea obiectului de artă în lumea artei și substituirea produselor cu servicii în lumea afacerilor s-au petrecut aproape simultan. Poate de aceea estetica lor a început să semene, de pildă în ceea ce privește cromatica restrânsă și simplitatea formală care semnalau felul în care ambele categorii – atât produsele comerciale, cât și obiectele de artă – ar fi fost generate în minte. Am putea vorbi chiar despre o fetișizare reciprocă ale cărei rezultate au fost, de exemplu, folosirea neonului și a arhivei ca medii artistice și privilegierea artei minimaliste pentru decorarea birourilor.”